04.01.2011

Post-surgery or "chirurgie ascunsa"


Chirurgie ascunsă

O lumină aseptică, nemiloasă, de sală de operaţie, se revarsă peste figurile din noile lucrări de grafică ale lui Lucian Szekely, în care artistul se întoarce la corp şi la figura umană, după ce în expoziţiile anterioare – Teatru chimic şi Zoomorfie – a explorat cu precădere teritorii non-antropomorfice. Trupul e prezentat aici doar în parte, sau în părţile sale ameninţate, rănite, acoperite, bandajate, aflate pe calea unei convalescenţe improbabile. Ameninţarea şi neliniştea sunt cele două axe în jurul cărora se organizează această nouă serie. Nu e vorba doar de ameninţarea şi de neliniştile medicale cuprinse în titlul deloc ambiguu al colecţiei – Post-surgery – ci şi de un halou foarte sesizabil de anxietate care înconjoară fiecare lucrare. Detaliile marginale sunt cele care produc această aură. În pre-surgery, un bandaj motolit şi aruncat pe jos şi o foaie de hârtie atârnată de un cui în planul secund induc teama la fel de intens ca picioarele încrucişate şi crispate ce domină prim-planul. În eye-surgery, un cablu electric lipit cu bandă izolatoare de un perete pătat e contrapunctul nimerit în compoziţie pentru ochiul imens şi bandajat care parcă iese din acelaşi perete, şi pentru aluniţa malignă de dedesubtul său. În post-surgery, faţa femeii, aducând vag în expresie cu o icoană, împlineşte dezvăluirea rănii bandajate care-i brăzdează trupul. Fizionomia, ca şi corpul de altfel, nu e niciodată expusă total, după cum nici rana şi nici cicatricea nu sunt vizibile, ele sunt mereu sustrase sau ascunse privirii şi curiozităţii post-operatorii, ceea ce nu face decât să le intensifice, să le potenţeze imaginar. De fapt, centrul de greutate al tuturor acestor lucrări nu se regăseşte în ceea ce e vizibil, ci în zona obscură a spaimelor şi alinărilor nemărturisite.

By Rares Moldovan

Trimiteți un comentariu