15.03.2011

revista de cultura "familia"

Un eveniment de excepþie în seria manifestãrilor de la sediul
Visual Kontakt din Oradea, expoziþia “Post-surgery ” a impresionat publicul
prin ineditul subiectului si al expresiei plastice. Artistul sondeazã
lumea lãuntricã dureroasã a individului bolnav, izolat, concretizând
plastic o poeticã a suferintei. Asemenea hiperrealistilor, Lucian Szekely
decupeazã si amplificã emotional unul din aspectele curente ale existentei
umane – omul izolat, nesigur, confruntat cu realitatea terifiantã
a spitalului, a bolii, a suferintei fizice, emotionale si sufletesti. Sub pretextul
sintagmei Post-surgery desenele expun privirii, cu maximã acuratete
iconograficã, elementele unor psiho-drame, redând decupaje ale
corpului uman supus diferitelor interventii chirurgicale. Perfectiunea
clasicã a liniei aminteste de desenele anatomice ale lui Leonardo, fiind
însã adaptatã unei viziuni insolite, de facturã modernistã asupra vulnerabilitatii
umane. Stiinta desenului coexistã cu capacitatea de a reda jocul
de lumini si umbre, artistul reusind sã sugereze prin mijloace pur
grafice lumina rece, privatã de afectiune, senzatia de înfiorare resimtitã
la impactul cu mediul claustrant al spitalului.
Naturalismul extrem al scenelor contureazã o esteticã a urâtului,
o lume ce poartã în sine stigmatul bolii, al infirmitãþii, al mutilãrii fizice
si afective. Generatoare de angoasã, de incertitudine existentialã, imaginile
scot la ivealã ceea ce este ascuns; ele ilustreazã veridic aspectele
cele mai dezgustãtoare si mai puþin estetice ale existentei umane: boala,
degradarea corpului, exteriorizarea fizicã, malignã a suferintei (Eye surgery,
Boil surgery).
Impresia de gravitate a secvenþelor imortalizate integrate în compoziþii
definite prin tãierea cadrului (ochiul, toracele, capul), clarobscurul
puternic, creeazã o atmosferã dramaticã, reflectând fascinatia stranie
a suferintei, un extraordinar simt al realului maladiv. În acest sens,
Schiller afirma cã un fapt comun firii umane este cã “ ne atrage cu un
farmec irezistibil ceea ce este trist, teribil, înfricosãtor chiar, cã scenele
de durere si teroare ne provoacã repulsie si ne atrag în egalã mãsurã ”.
Ambivalenþa imaginilor create de Lucian Szekely e definitã de contrastul
dintre perfecþiunea expresiei plastice si aspectul nelinistitor, respingãtor,
socant al bolii sau interventiei chirurgicale. Ascunse intentionat
privirii, rãnile bandajate ale personajelor devin subiectul în sine al
lucrãrilor. Aduse în prim-plan, supradimensionate ca niste macro-fotografii,
ele sunt în acelasi timp hiperbole plastice, emotionante si dramatice
ale rãnilor interioare, invizibile ale omului si ale societãþii contemporane.
În lucrãrile artistului boala si suferinta sunt metafore plastice,
“flori ale rãului” existential, ce simbolizeazã într-o ambiantã expresionistã
plauzibilã cele mai necunoscute, intime traume ale fiintei.
Meditatii grafice actualizate, compoziþiile lui Lucian Szekely atrag
si socheazã privirea prin ineditul reprezentãrii. Perfectiunea de facturã
clasicã a desenului, garantie a viitoarelor împliniri este subordonatã, la
fel ca si în cazul expozitiilor anterioare (“Zoomorfie”, “Teatru chimic”)
unei teme simbolice. Inspirate din realitatea cotidianã, lucrãrile din recenta
expoziþie orãdeanã a artistului sunt secvente de mare clasã ale
imaginarului patologic, o picturã graficã a durerilor si spaimelor reale
sau ascunse ale omului modern.

Agatha CHIFOR