20.03.2012

Gheran Nicolae "studiu de caz"

Gheran Niculae
Istoria Ideilor
AN II.


Protestul în arta lui
Lucian Szekely




Lucian Szekely abordează o gamă largă de subiecte în opera sa. De asemenea nu se limitează la o singură disciplină a artelor plastice cochetând cu grafica, pictura, gravura cât şi alcătuirea de instalaţii. În această lucrare însă propun o privire asupra lucrărilor sale în care putem observa protestul artistului în faţa condiţiilor precare ale sistemului sanitar. Voi vorbi astfel despre două tipuri de lucrări, cele de grafică cât şi despre un viitor proiect al artistului care implică construcţia unei instalaţii având scopul mai sus amintit.
În primul rând mă voi referi la câteva exemple din grafica lui Lucian Szekely în care putem izola tema pe care Având de a face cu grafică, paleta coloristică dominantă este monocromă (alb, negru, gri). Foarte rar se întâmplă ca artistul să intervină în unele lucrări grafice cu o porțiune color. Când acest lucru se întâmplă însă, culoarea este menită scoate în evidență a anumitor trăsături importante ale lucrării.

Observăm acest lucru în prima imagine unde deșeul sanitar, infectat este atacat de muscă. Această creatură minusculă este recunoscută în general ca fiind un simbol al propagării pestilenței, al infecției, al bolii. Ca atare putem interpreta lucrarea ca pe o expunere artistică a propagării dezordinii și mizeriei din sistemul sanitar. O altă trăsătură recurentă în opera lui Lucian Szekely pare a fi obturarea vederii. Observăm cum ochiul însuși face obiectul unei operații în figura 3. iar mai apoi în 6 și 7 vederea este îndepărtată total. În plan simbolic acest lucru poate fi extrem de semnificativ în special deoarece absența vederii implică automat absența luminii și izolarea personajelor într-un univers întunecat, tenebros. Acest univers este chiar sistemul sanitar, cu toate problemele sale la care și noi suntem poate orbi sau poate ne ferim de a-i cunoaște problemele luându-ne măsuri de protecție excesive asemenea personajului dotat cu mască de gaze din figura 4. Cu siguranță nu avem de a face cu un artist optimist ci cu unul care, dacă e să folosesc un joc de cuvinte, aduce întunericul la lumină. Lucian Szekely pune pe șevalet o problemă reală, a ignoranței, oamenilor și ei orbi în fața problemelor reale ale societății. Figura 5 mi se pare interesantă datorită lipsei capului personajului feminin. După cum știm capul a fost de-a lungul timpului asociat rațiunii, lipsa sa ducând la apariția iraționalului, al somnului rațiunii despre care Goya spunea că naște monștrii. Oferind o astfel de grila de interpretare lucrările prezentate aici par a milita pentru o trezire la realitate, o conștientizare a problemelor și probabil, deși nu reiese din vreuna din opere o încercare a rezolvării lor. Artistul nu ne dă prin opera sa o soluție minune revoluționară de rezolvare a tuturor problemelor sistemului ci doar, prin arta sa reușește să arate cu degetul, să aducă tenebrosul sub microscop, în lumina reflectorului propriei viziuni artistice. Tot cu o astfel de viziune artistică punctuală avem de a face în momentul în care ne îndepărtăm din zona graficii lui Lucian Szekely spre cea a instalațiilor. În cadrul unui interviu acordat, autorul mi-a vorbit despre viitoarele sale proiecte, fiind interesat de deschiderea unei expoziții la București având la centru acceași temă pe care am urmărit-o anterior în cadrul lucrărilor grafice: protestul în fața organizării sistemului sanitar.
În ceea ce priveşte instalaţia aflată încă în stadiul de proiect, artistul imaginează o cameră mică, lipsită de geamuri sau sursă de lumină venită dinspre exterior de nu mai mult de 20 mp in mijlocul căreia va aşeza un pat de spital acoperit de cearşafuri murdare sub care va recrea cu ajutorul unor bucăţi de polistiren o siluetă umană. Lângă pat se vor afla diverse măsuţe dotate cu instrumente medicale ruginite. Pe jos, cu ajutorul vopselei va contura o baltă de sânge simbolică, singura pată de culoare care perturbă albul şi griu-ul ce domină coloristic scena. Întreaga instalaţie va fi luminată de reflectoare mari specifice anilor 60’ atrăgând atenţia încă odată prin lumina lor asupra subiectului. Decodând scena la nivel simbolic putem observa cum vechimea ustensilelor pot fi interpretate ca trimiţând la absenţa tehnicilor moderne în cadrul sistemului sanitar pe când cearşafurile murdare ne duc cu gândul la dezordine, corupţie, decadenţă. Lucian Szekely doreşte să-şi execute în întregime proiectul folosind materiale vechi sau învechite întocmai pentru a sublinia situaţia din plan real în mod corespunzător. Camera mică, lipsită de geamuri va ajuta probabil la declanşarea unui sentiment claustrant cât şi va sublinia ideea unei lipse de comunicări între spaţiul interior şi cel exterior. Lipsa unei surse de lumini exterioare motivează prezenţa reflectoarelor pe care le putem interpreta ca viziunea artistului care încearcă literal vorbind “să arunce o raza de lumina” asupra unei probleme altfel lăsate într-un con de umbră.
Ca remarcă pe final, mi se pare interesant faptul că artistul si-a terminat lucrările grafice și și-a cristalizat ideea instalației cu destul de mult timp înainte de evenimentele curente care, după cum bine știm aduc din ce în ce mai mult carențele sistemului în vizorul opiniei publice. Înainte de existența protestelor stradale sau a altor manifestații pe această temă controversată, Lucian Szekely deja părea a fi în temă dând dovadă de anticipația și viziunea atât de necesară unui individ care pe drept cuvânt se poate numi artist