27.05.2009

Oare asa sa fie?

De cate ori stau si ma gandesc mai mult la anumitele indoieli, care din cand in cand, ma apasa simt o intepatura, una in creier, care e de o duritate si ferocitate, incredibila, aproape insuportabila.
Daca ce fac eu e arta si asociem arta cu unicitatea, atunci aproape orice gest, aruncat, de orice entitate rationala, se poate numi arta. De multe ori eu creez o arta duplicitara ( de aici vin indoielile mele), in sine gravura e duplicitara, ea se creaza sau ajunge la finalitate prin duplicare.
Deci, eu nu fac unicate, ci serii de unicate, aproape orice tiraj, a aceleiasi placi de gravura, isi are unicitatea lui, prin simplul fapt, al procesului de tiparire.
Aproape ca m-am comvins si pe mine, de acuma indoiala isi face efectul.
Cum poate influenta procesul de tiparire, acest fapt?
Rolul tiparului este de a reproduce copii, deci nu unicaturi, per ansamblu, simbolul desenat pe placa de gravura ramane identic, ce face diferenta care se produce de la tiraj la tiraj, este nuanta de culoare sau de griuri.
Dar asta-i un gand, doar atat, nimic mai mult.
Un gand de indoiala.